Vorba e... hâc... eu alegător, eu... hâc... apropitar, eu pen' cine votez? Să dea naiba dacă ştiu, ca să zic aşa... La asemenea ofertă de catindaţi, unu' mai cu moţ decât altu', o să desenez pe boletinul de vot un pătrat cu moaca mea în el, îmi scriu numele dedesupt şi mă votez... hâc... pe mine. Mă votez prezident al Republicii. Cum zicea cineva - persoană importantă, nu spui cine - aşa ca-n Republica Norvegiană!
Acuma, care va să zică, oi fi eu magnetizat bine, da' un lucru ştiu şi eu: mă duc şi votez la plebiscitu' prezidentului! O fi el aşa, doar de ochii alegătorilor, ca să-i mai aducă neşte voturi... Şi ce dacă? Iote că am şi io ocazia să spun că vreau parlament cu o singură cameră. De ce vreau parlament cu o singură cameră? Păi nu ştiu, că vedeţi domniile voastre, sunt cam mahmur. Da' poate mă ajută stimabilii catindaţi... hâc... să îmi alung mahmureala şi îmi zic şi mie de ce aş vrea cu o cameră şi nu cu două? Sau o fi mai bun să rămâie cu două camere? Eu aşa aş zice, că şi io am două camere - deh, apropitar - şi e mai bune decât una singură.
Grea viaţă... Cu cine votez, zău dacă ştiu, c-o fi mai bine ca parlamentu' să aivă o cameră şi nu două, nimeni nu mi-o zis să pricep şi io... În fine, un lucru bun tot o fi: să avem mai puţini senatori şi dipotaţi. Da' ia staţi aşa! Pentru asta e nevoie de plebiscit şi modificaţiunea Constituţiunii? Oi fi eu magnetizat, da io zic că nu! Şi atunci eu ce fac, votez au ba?
Ei, fie ce-o fi, oi fi eu magnetizat bine, da' un lucru ştiu şi eu: mă duc şi votez. Io zic că e important să votăm. Doar suntem cetăţeni, nu? Cu cine şi pentru ce, oi afla eu până atunci... În orişice caz, promit să nu mai beau... Aşa mult...
d
